Salată inventată

salata ruccola 1

Ingrediente pentru 3 porţii:

1 ardei kapia

3 roşii (mai mult mici decât mari)

2 căţei de uturoi

un iaurt

pătrunjel verde

sare

3 ouă

1 dovlecel

seminţe decojite de floarea soarelui

ruccola (un sfert de caserolă) More

Ilustraţii dintr-o veche carte de bucate din Transilvania

ilustratie 6(Raluca: ) Cartea “Bucătăria din Transilvania” a fost editată în 1976, cu ilustraţii de Stan Done (la editura Ceres din Bucureşti, cu reţete adunate de Lucreţia Oprean). Reţetele au în comun faptul că sunt toate gătite cu untură de porc. Untură, untură, untură. Un coşmar, chiar şi pentru un scriitor, atâta untură. Zic asta pentru că într-un fragment din “Ce mică e lumea!” de David Lodge (carte din care nu pot cita exact fiindcă am împrumutat-o unui prieten) un amic pasionat de tehnologie îi propune unui romancier să-i spună care e cuvântul pe care-l foloseşte cu precădere în scriitura sa. Autorul se umflă în pene, gândindu-se cu entuziasm cum îi va răzbate eul intelectual în acel cuvânt şi cum se va putea rezuma la esenţă. Doar că acel cuvânt e… untură. More

Un mod creativ şi simplu de a separa albuşul de gălbenuş

(Raluca) În copilărie mă enerva să stau în bucătărie fiindcă asta implica să primesc mereu ordine şi critici. Şi sunt puţini oameni care suportă uşor combinaţia asta, cu atât mai puţin copiii încăpăţânaţi şi temperamentali, cum eram şi eu. E adevărat că am învăţat o grămadă de chestii în vremea asta, dar nu cu mare tragere de inimă. Când era vorba de spart ouă, musai trebuia să folosesc un cuţit cu lamă subţire. Însă eu preferam să le sparg liber cu orice găseam – marginea de la castron, coada de la lingură… Desigur că asta-mi aducea critici că voi mânji toată bucătăria. 🙂 Dar nu e amuzant să mai şi faci dezordine din când în când? Cu siguranţă e amuzant să faci lucrurile altfel, să descoperi soluţii.

O asiatică ne învaţă cum să separăm gălbenuşurile de albuşuri într-o secundă, cu ajutorul unei sticle goale de plastic. Mă-ncântă ideea tare de tot! Abia aştept să o încerc. Sticlă goală aş avea, ouăle îmi lipsesc. Deocamdată.

Ceapa

(Raluca) Am făcut ieri o supradoză de ceapă, îmi era dor să mă pişte de limbă şi să simt cum se zdrobeşte în dinţi. Cred că avem nevoie de un nou proverb, dar numai pentru curajoşi. Acela cu “Nu face cât o ceapă degerată” nu spune nimic despre ceapa adevărată, căci se referă doar la ceapa stricată. Propun “Te iubesc ca ceapa-n bucate!”. E ceva ce nu oricine poate spune şi nu oricui. E un fel de formă de iubire mare şi întreagă şi sinceră. Şi apetisantă. Şi din fericire aş avea cui să spun “Te iubesc ca ceapa-n bucate!”.

E o trupă de rock (underground) din Cluj, Truda, cu nişte oameni – să le spunem zgubilitici – care lansează pe YouTube tot soiul de clipuri cu păţaniile şi întâmplările lor, inclusiv cu gătit. Iar în alea cu gătit ceapa e apostrofată cu “Dumnezo”. Chestia simpatică e că în noul video oficial de promovare a festivalului internaţional Anim’est apare un cioban care îl vede pe Isus în foile unei cepe roşii. Căci sunt oameni pentru care ceapa înseamnă chiar atât de mult! 🙂

Concediul? Mare brânză!

(Raluca) S-a întâmplat să fiu chemată la halit două oi perpelite la proţap în cele trei săptămâni de concediu de anul acesta (cu pauză între ele). Prima dată la Divan Film Fest, fix la mal de Dunăre, în Port Cetate, la conacul poetului Mircea Dinescu, gazda acestui eveniment deopotrivă culinar şi cinefil. A doua oară era la ospăţul de după ospăţ de la Grădinile, o comună de lângă Caracal, unde am mers să nuntesc.

Cum oile, mai precis mieii, au fost în capul listei de motive pentru care am renunţat la carne în urmă cu mai bine de zece ani, desigur că oile părgălite la proţap nu au prezentat niciun fel de interes pentru mine. Aş putea să spun că n-au însemnat mare brânză, însă cred că au făcut, tocmai, brânză pentru mine! La festival am ocolit, împreună cu o mână de fete, oaia prăjită pe de-a-ntregul, căci am preferat cu toatele să mâncăm urdă cu roşii adevărate – adevărate, cu oregano, lămâie şi alte mirodenii – nu ştiu ce exact, dar ne putem imagina.

Pe la Grădinile, am evitat carnea cu pâine coaptă atunci, proaspătă, la ţest, cu mult mujdei de usturoi făcut cu ulei, ca o maioneză şi, desigur, brânză sărată şi uscată. Ori cu caşcaval pane sau cu parmezan peste paste şi alte chestii care nu erau brânzeturi, că, totuşi! 🙂

La Praga am descoperit două feluri noi de brânză. Aşa numită brânză a tinerilor, care are forma unor şireturi (sau spaghete), e cam sărată şi există şi în varianta afumată. E bună şi e distractiv de mâncat. Îmi place mâncarea care îţi permite să te joci puţin cu ea. Ospăţul serios din Cehia a fost la tradiţionalul Restaurant Svejk (imaginea de întâmpinare de pe site-ul lui Svejk e cum nu te-aştepţi, dar apetisantă, în felul ei 🙂 ). În timp ce Oana şi-a luat un genunchi de miel cu rozmarin, Cosmin a avut un platou (imens) cu coaste afumate şi două feluri de sosuri, iar Moldo friptură cu sos de zmeură şi pâine din aia cehească umedă, făcută pe aburi, eu am mâncat…  Ei bine, da, brânză! Brânză Hermelina, despre care nici acum nu ştiu ce să cred, că era cam uleioasă şi mijlocul nu l-am putut mânca fiindcă avea în ea ardei foarte picant. Arăta cam ca o prăjiturică, era în straturi, între care avea  ulei şi condimente, iar la centru era şi deasupra şi în interior ardei roşu iute. Brânza asta a fost tot ce-am putut mânca mai ceheşte. Şi cu … french fries. În rest, Cehia e o ţară absolut propice pentru carnivori vorace, atunci când e vorba de bucatele tradiţionale.

Mare brânză, vacanţa asta mi-a plăcut cel mai mult din toate de până acum! 🙂

Pufosenie cu fructe de vara

Chiar daca aici la mine nu e asa de cald ca la voi, fructe de vara gasesc si eu 😛

M-am hotarat sa fac prajitura aia pe care o incropea mama duminica dupamiaza cand eu si fratele incepeam sa ne zmiorcaim: Dar ceva dulce nu avem si nooooiii?? 

Prajitura e foarte pufoasa si usor de facut, e ieftina si cu ingrediente la indemana. Pentru ea, eu am gasit nectarine, dar voi puteti sa incercat cu orice alte fructe va plac voua: prune, caise, capsuni, cirese, visine.

Aveti nevoie de:

1 cana zahar

1 cana iaurt

2 cani faina

5 oua

5 linguri ulei

1 plic praf de copt

1 plic zahar vanilat

Ouale le zbatem bine cu zaharul si zaharul vanilat pana cand isi schimba culoarea. Daca aveti mixer, e si mai bine ;)Apoi adaugati una cate una, zbatand in continuare, lingurile de ulei. Dupa ce uleiul e bine incorporat, adaugati incet iaurtul.

Faina se pune intr-un vas impreuna cu praful de copt si se amesteca, apoi se incorporeaza incet cu telul in restul compazitiei.

Pentru tava de cuptor eu folosesc hartie de copt, pentru ca este mai usor si sunt sigura ca nu se va lipi niciodata compazitia, iar coptura va fi uniforma. Cateva picaturi de ulei peste hartie, intinse cu degetele pe toata suprafata ei, si tava noastra e pregatita pentru a primi prajitura. Se toarna compozitia in tava.

Nectarinele(eu prefer nectarinele pentru ca nu suport parul caiselor sau al piersicilor) se spala bine si se taie in feliute. Ornam prajitura cu feliute pe deasupra. La prajitura mea, ele s-au ingropat in aluat. Daca folositi caise, nu se va intampla cu siguranta, pentru ca sunt mai usoare.

Cuptorul trebuie sa fie incins inainte sa bagati prajitura inauntru. Eu il setez pe 200 grade pentru 25-30 minute.

Si gata:

 

Poftaaaa!!

Oana

Frigarui din ce vreti voi

Voilà! Unul dintre cele mai usoare feluri de mancare ever.

Frigaruile pun imaginatia la contributie si dau peste nas celor care se miorlaiesc: “Eu nu stiu sa gatesc”.

Bagi nasul in frigider si prin camara si vezi ce gasesti acolo. E valabil si pentru vegetarieni. Eu am avut pentru frigaruile astea doar un sfert de piept de pui, deci am populat 5 betisoare cu legume si piept de pui, si trei doar cu legume. So it works!!!

Daca gasiti in camara sau in frigider:

Ardei

Dovlecel

Ceapa

Rosii

Cremvursti

Carne (any kind of)

Frunze de busuioc, salvie etc

Sare

Piper

Va apucati de gatit:

Taiati legumele si carnea in cubulete si le infigeti, alternand culori si gusturi, dupa voia inimioarei voastre, in betisoare. Le pudrati frumos cu sare si piper dupa plac, dar cu atentie, pentru ca legumele si carnea isi vor amesteca gusturile in timpul in care stau pe foc, si nu este asa de mare nevoie de sare. I’m just sayin’.

Betisoarele se gasesc la supermarket, cam pe acolo pe unde sunt uneltele pentru gratar.

Ca tot am ajuns la gratar: Frigaruile sunt foarte bune la gratar, si de fapt pentru asta au fost inventate(cred). Dar noi le putem face cu succes in tigaie, in bucatarie.

Daca nu aveti o tigaie de teflon, puneti o picatura de ulei la prajit. O picatura am zis, da?

Poftaaa!!!

Oana

Previous Older Entries